Goth - muzica si stil
Mi se pare oarecum ciudat sa scriu despre “muzica”. Pun “muzica” intre ghilimele pentru ca vreau sa ma refer la mai mult decat linie melodica si versuri, trecand putin si spre peisajul uman din spatele acestora, cu mentalitatile si trairile specifice. M-au fascinat mereu oamenii pentru ca a asculta un un anumit stil de muzica nu se rezuma la distractie, ci semnifica un adevarat fel de a fi, de a trai, de a vedea lumea, de a gandi, de a socializa…
De-a lungul timpului aceasta arta a cauzat adevarate revolutii in mentalitatea si stilurile umane, dezvoltand culturi si subculturi specifice. Desi astazi nu mai putem vorbi despre genuri muzicale sau culturi si subculturi pure, exista inca oamenii care se pastreaza oarecum impreuna prin muzica pe care o asculta si stilul pe care il adopta. Fascinata de cautarea unor locuri in care contrariile pot coexista sau se pot unifica si trecand de la Nietzsche la Blaga, am ajuns si intr-un timp si spatiu contemporan si printre oamenii care probabil cauta inca acelasi lucru…am ajuns in apropierea muzicii si subculturii goth.
Istoria mişcării goth începe undeva pe la sfârşitul anilor ’70 în Marea Britanie. Iniţial, noţiunea de „goth” definea specificul unor formaţii post-punk şi de-abia prin anii 80 goth-ul a început să fie considerat o mişcare aparte. Înfăţişarea scenică propusă de membrii unor formaţii precum Joy Division şi Siouxsie and the Banshees ( o imagine oarecum androgină, machiajul accentuat al ochilor şi buzelor) precum şi tonalitatea sumbră a versurilor şi sunetul sinistru al chitărilor a reprezentat punctul de plecare în naşterea unei mişcări separate de mişcarea post-punk. Single-ul de debut al unei formaţii numite Bauhaus, Bela Lugosi’s Dead, lansat în 1979 , este considerat a fi începutul propriu-zis al rockului gothic.
Spre deosebire de punk, muzica goth aborda o tematică mai „întunecată” inspirată din unele curente precum romantismul, simbolismul, existenţialismul.
Clubul Batcave , deschis în Londra în 1982 , a fost probabil cel mai important factor în crearea subculturii gotice, aşa cum există ea în zilele de azi. A oferit oamenilor cu idealuri şi feluri de a fi comune un loc de întalnire. Nu numai ca a fost un punct major pentru scena londoneză, dar a atras foarte multă atenţie din partea mediei, care a raspândit ideea noii subculturi în întreaga lume.
Ulterior, în interiorul goth-ului au început să se dezvolte alte subgenuri muzicale , lucru care a condus la o diversificare a subculturii în sine. Astăzi, genurile asociate în general cu acestă mişcare sunt goth rock, deathrock, darkwave, post-punk, batcave, industrial, E.B.M. Există şi un stil muzical denumit gothic-metal în jurul căruia părerile sunt foarte împărţite. Mulţi consideră că acest stil muzical nu ar avea nici o legătură cu goth-ul înafară de nume, dar există şi persoane care îl includ în limitele muzicale ale goth-ului.
La momentul actual, vestimentaţia este factorul care face ca această subcultură să intre cel mai puternic în contrast cu peisajul cotidian. Putem spune că înfăţişarea se bazează pe două substiluri mari: stilul victorian (corsete, crinoline, dantele etc) si stilul post-punk. Culorile cele mai des întâlnite sunt: negrul (preponderent), albul şi roşul. Aceste culori sunt strâns legate de semnificaţia pe care o poartă şi care nu întodeauna este aceeaşi. Faptul că se îmbracă în special în negru poate căpăta valenţe diferite pentru fiecare în parte, dar majoritatea converg spre fascinaţia exercitată de întuneric, de mister, de sumbru. Albul este tot un simbol al doliului, dar poate simboliza şi lumina care se naşte din întuneric, bucuria în durere etc. Roşul este de obicei asociat cu vampirismul.
Mentalitatea goth se referă la o gândire deschisă, lipsită de prejudecăţi, dispusă să valorifice şi elementele respinse de restul societăţii. Goth-ul implică si o stare de spirit înclinată spre melancolie şi depresie, dar în acelaşi timp şi o atitudine pozitivă, capabilă de a descoperii frumuseţea în lucrurile “întunecate”.